Conclavul fantasmelor

Ce legătură există între condotierul Robert Guiscard de Hauteville, ţandără desprinsă din Tancred, coborâtor direct din neam de vikingi pursânge, conte de Apulia, duce de Calabria şi senior al Siciliei, soţ al Sichelgaitei, prinţesă de Salerno, preafericiţii părinţi ai Mafaldei de Hauteville-Salerno, căsătorită cu contele Ramon Berenguer al II-lea de Barcelona, iar apoi cu vicontele Aimeric I de Narbonne şi nefericitul principe valah Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, voievodul cu cea mai lungă domnie din istoria Principatelor? Aparent, niciuna… Ce îl leagă pe aventurierul grec Byzas, întemeietorul Bizanţului, de revoluţia anticomunistă de la Timişoara din 1989? Nimic…
Ce au în comun cetatea Esztergom, capitala regatului ungar a lui Géza, fiul lui Taksony, căsătorit cu Şarlota, fiica lui Gyula de Alba Iulia şi tată al primului rege maghiar, Ştefan I, şi Istanbulul anului 2025? La prima vedere, tot nimic! Dar pentru că literatura, romanul, în speţă, vorbesc despre viaţă şi lume nu aşa cum sunt ele, ci cum ar putea fi, asemenea relaţii şi conexiuni subterane sunt, în întregime, excluse. Dacă nu există, ele pot fi şi trebuie inventate, mai cu seamă că unii oameni sunt sortiţi darului de a vorbi cu umbrele, de a călători în trecut, dar şi în viitor, după cum le e voia şi înţelegerea cu fantasma pereche…

Cu aceste temeiuri, fascinată de posibilitatea de a rătăci fără fruntarii în imaginar, dincolo de orice logică deterministă, Liliana Ardelean face şi în Conclavul fantasmelor sau Aventurile Mafaldei de Hauteville, demonstraţia că istoria nu e (doar) cronologie, succesiune riguroasă de evenimente, ci mult mai mult: o perpetuă şi bizară tectonică a unor plăci temporale care se mişcă aleatoriu, se apropie şi se îndepărtează la întâmplare unele de altele, în funcţie de meandrele imprevizibile ale fanteziei. Iar când scriitoarea identifică, printre mii şi mii de documente reale, vârful de ac al vreunui cât de mic indiciu comun, nu-i mai rămâne decât să declanşeze naraţiunea: fapte vitejeşti de odinioară, devin legende şi poveşti nemuritoare, basme încărcate de mister, fantasme şi proiecţii pline de magie.

Marian ODANGIU