Inceputul eternitatii

Totul începe cu ceva şi se termină cu ceva. Lesne de priceput. Mai greu de acceptat. Aşa şi cu Începutul Eternităţii, ideea începe cu memento mori şi se termină cu carpe diem. Dar ca să fii sigur că te bucuri de viaţă şi că vei intra în eternitate, e necesar să ai o infinitate de bani… De ce nu?… Cine merită, are mormântul pe o cometă. Dar se poate şi mai şi. Întotdeauna, ca şi în politică, se poate şi mai şi!… O Eternitate în Infinit. „Nu sunteţi condiţionaţi să daţi de extratereştri într-o perioadă finită de timp, pentru că aveţi la dispoziţie practic toată Eternitatea.” – aceasta este speranţa Pompelor Funebre SF. Dar surprize apar întotdeauna, iar G. L. se pricepe la asta… Carpe diem, sub orice formă ai fi!… Sau carpe aeternitate, carpe infinitum.
Lucian MERIŞCA

În proza La bicicletă găsim o posibilă explicaţie a pandemiei de COVID 19 şi a factorului ei declanşator, care se întâmplă să fie de pe meleagurile noastre. În Ultimul Haloween cu Faraday putem citi despre ce s-ar putea întâmpla cu lumea noastră atunci când tot mai numeroasele radiaţii electromagnetice – din radiouri, telefoane, comunicaţii, telecomenzi – încep să-şi facă de cap pe cont propriu. Drepturile nenăscuţilor propune o dezbatere pe muchie de cuţit: au sau nu drepturi aceştia, la fel ca oricare altă fiinţă omenească?

Ziua Victoriei este despre o lume dominată de ruşi, văzută prin ochii unui adolescent ucrainean care vrea să-l ucidă pe Ţarul ce-şi spune Preşedinte. Piramida din Carpaţi dezvăluie locul unde se află unul dintre punctele care ţin lumea noastră în viaţă. Începutul Eternităţii ne arată cum se va desfăşura cea mai extravagantă înmormântare de lux în viitorul apropiat. Ecuaţiile nu mint niciodată – proza lămureşte cum ne putem întâlni, matematic, în viaţa viitoare…
Este o culegere cu un ritm ameţitor, în care imaginaţia autorului trasează cu uşurinţă lumi noi şi explorează teme nemaiîntâlnite în literatura fantastică şi ştiinţifico-fantastică. Am asemuit lectura acestei culegeri cu un carusel în care, o dată ce am urcat, pur şi simplu nu m-am mai putut opri până când nu am citit ultima pagină.
Cătălin MORARU