Pasarea cerului

240 DE ANI DE LA MARTIRIUL LUI HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN
Omagiu editorial apărut sub egida FUNDAŢIEI TRANSILVANIA LEADERS
Pe copertă: Costin Petrescu, Avram Iancu, (detaliu din Marea Frescă a Ateneului Român)

NOTA AUTORULUI

În Imperiul antic Persan, pedeapsa capitală era exprimată de satrap astfel: Va fi liber ca pasărea cerului! Oricine îl poate ucide, fără teamă de pedeapsă!
Romanul Pasărea cerului este o ficțiune construită pe temeiul unor fapte istorice păstrate în tradiție și atestate în documente din cărți și arhive. Volumul face parte din trilogia Stele călătoare.

Fragment din roman:

Iancu l-a ascultat cum se cuvine pe episcopul Șaguna, însă nimic nu arăta că încuviințează cele auzite. Îl aștepta o încercare grea. Audiența la Împărat avea o importanță crucială pentru viitorul românilor din Imperiu. Nu era pentru prima dată când Împăratul Austriei era pus în fața unei decizii care privea această populație numeroasă a Transilvaniei și a Imperiului. Horea, la vremea sa, se văzuse cu Împăratul Austriei; era altă înaltă față, Iosif al II-lea, un Împărat luminat. Tot luminat era și Franz-Joseph, Împăratul cu care era musai să se vadă Iancu, pentru a-i spune de nenorocita soartă a românilor. Cât sânge s-a vărsat în luptele din tot Ardealul în apărarea autorității imperiale și împotriva Unio și a împilătorilor săi de veacuri, așteptând, în schimb, dreptatea și libertatea pe care Împăratul putea să le-o dea printr-o Lege. Iar pentru români, Legea era sfântă și atotputernică. Nu se amăgea. Horea se văzuse cu Împăratul și căpătase promisiuni. A sfârșit strivit de roată și hăcuit în bucăți, care au fost atârnate pe stâlpi, spre înfricoșarea mulțimilor. Știa cine erau dușmanii libertății românilor și cu ei se bătuse în Munți și în Câmpia Ardealului. Câștigase victoria, dar nu era îndeajuns. Trebuia să câștige libertatea și bunăstarea nației.