Doua vieti

Dacă se va scrie cândva o istorie literară onestă a interminabilei perioade zise „de tranziție”, în al cărei tunel aerodinamic România bâjbâie cu obstinație frenetică de ceva vreme în căutarea unei ipotetice luminițe amintind de studiile doctorului Raymond Moody despre Viața de după viață, un loc de seamă i s-ar cuveni fără doar și poate scriitorului teleormănean Gheorghe Filip.
Mădălin Roșioru

Nici Gheorghe Filip, nici cărțile sale nu au reputația pe care ar merita-o dacă acestea ar avea circulația normală, iar critica, tot mai sectară, ar citi cu nepărtinire și egală îngăduință literatura de oriunde s-ar scrie ea. Mircea Dinutz