Cartea familiei mele

În deceniul nouă al vieții sale, inginerul constructor de baraje și centrale hidroelectrice, IOAN COSMUȚA, continuă să-și materializeze gândurile literare, dând naștere celui de-al nouălea volum, dedicat originii paternale a familiei din care a răsărit într-o zi de 13 mai 1939, într-un Glod al Someșului. Al patrulea într-o familie cu cinci copii, tatăl Alexandru, învățător, și mama Veronica, casnică, face Școala primară în satul natal, Facultatea de Construcții la Cluj, devenind inginer în 1963. Din acest an, își începe „aventura” profesională cu amenajările hidro, Porțile de Fier, Someș, Valea Drăganului, Colibița, Criș, urmate de cele din Africa, Algeria, Guineea Franceză, Guineea Spaniolă și încheiată cu cele din Nordul Canadei, mulțumit sufletește pentru ce a lăsat în urma sa.

Familist convins, este „suportat” și acompaniat în incursiunile de șantierist de către o ființă răbdătoare, Ileana, soție și mamă a două fete, Veronica și Ioana.
Această carte, scrisă la îndemnul uneia dintre fiice, urmare a unei întâlniri și a discuțiilor dintre autor, în 1977, cu tatăl său, Alexandru, într-un concediu la casa părintească, încearcă să aducă la lumină străbuni ardeleni de dinainte de 1848, de pe vremea habsburgilor, precum și evenimente istorice din perioada înaintașilor. Nu sunt uitate nici unele de după 1918, 1945 și chiar 1989. La fel, fiind redate multe informații despre personalitatea Otiliei Cosmuța.
Desigur, cartea poate fi o lectură plăcută și pentru prieteni, colegi, rude mai îndepărtate, cei care au legătură cu amintirile povestitorilor. Iar nepoții David, Marc și Lara vor putea să se mândrească cu originea lor și realizările profesionale ale bunicului.