Pamfil Seicaru (1894 - 1980). Cel mai mare gazetar al Romaniei Mari

Pamfil Şeicaru este considerat, spunem noi pe bună dreptate, cel mai mare jurnalist român. Unii îl consideră drept creatorul presei moderne româneşti. Până să apuce drumul exilului, Şeicaru era perceput de mulţi colegi de breaslă drept „figura numărul unu a presei bucureştene”. Unii autori, după cum notează profesorul Fănel Teodoraşcu îl numesc pe Şeicaru chiar cel mai mare gazetar al României Mari, pentru că el a fost „fondatorul presei moderne sub aspectele stilisticii şi tehnologicului”. Iar un alt exeget, Mircea Coloşenco merge chiar mai departe şi îl aşează pe Pamfil Şeicaru alături de pionierii presei din ţara noastră: Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi şi Gheorghe Bariţ.

Evident avem posibilitatea de a lămuri câteva aspecte rămase până acum învăluite în mister: graţierea lui Şeicaru la solicitarea lui Nicolae Ceauşescu şi vizita incognito pe care acesta o realizează la invitaţia şi sub protecţia Departamentului de Informaţii Externe (DIE) la Bucureşti în august 1976. Ca o ironie a sorţii trebuie spus că viaţa lui Pamfil Şeicaru se învârte fatidic în jurul unei date: 23 august. Părăseşte România în 1944 cu câteva zile înainte de 23 august – act pe care l-a atacat pe tot parcursul vieţii – şi îşi încheie cariera urmărind pe viu manifestările consecrate aceluiaşi 23 august, pe viu, la Bucureşti în 1976. Un condei de geniu, strivit între două date 23 august 1944 – 23 august 1976!

Geneza acestei cărţi este lungă, poate prea lungă. În 1990 printr-o împrejurare, zic eu fericită, am intrat într-o corespondenţă fertilă cu Traian Popescu, patronul revistei “Carpaţii” din Madrid, dar şi prietenul intim al lui Pamfil Şeicaru. Cu acest prilej am reuşit să citesc tot ce publicase Pamfil Şeicaru în exil, dar şi să-l cunosc în 1991 la Koln pe ultimul comandant al Mişcării Legionare, Horia Sima.

Despre Pamfil Şeicaru s-a scris mult şi în mod evident se va mai scrie. Noutatea acestei cărţi constă în faptul că pune pentru prima oară în istoriografie problema colaborării marelui gazetar cu serviciile secrete de la Bucureşti. Nici cel mai recent cercetător al lui Pamfil Şeicaru şi ne referim aici la profesorul Fănel Teodoraşcu – vezi volumul „Pamfil Seicaru”, editura „Ars Docenti”, Bucureşti, 2014 nu crede în colaborarea gazetarulului. „În afara graniţelor ţării, reputaţiei de şantajist a lui Şeicaru i se adaugă cea de colaborator al regimului comunist de la Bucureşti. Acuzaţia se bazează pe o informaţie incertă referitoare la perioada în care Pamfil Şeicaru ar fi făcut o vizită în România pentru a se întâlni cu Nicolae Ceauşescu şi care a dat naştere unor polemici aprinse între colaboratorii din exil ai gazetarului. Din păcate, legătura ziaristului cu regimul comunist de la Bucureşti şi vizita acestuia în ţară sunt subiectele cel mai intens tratate, în ultimii ani, de autorii care se declară interesaţi de activitatea jurnalistică a lui Pamfil Şeicaru, lăsând astfel în plan secundar textul jurnalistic propriu-zis.