Tiganiada

Include acces la varianta digitala

Prolog
Sa fie preceput s-alte neamuri a Europei pretul voroavei si dulceata graiurilor bine randuita, adeca ritòrica si poesia, cum au intalesu-o elinii si romanii, o! cati eròi slaviti sa ar ivi dintre vàrvari, sau doara din cei ce sa numea salbateci, pe carii oameni luminati, lipsind, intru neamul lor si pe vremile cand au trait, un Omèr s-un Virghil, vecinica i-au acoperit nepomenire. S-unde era Ector, cel a Troii nalta sprijana, si Ahil, taria si zidul grecilor, de nu sa ar fi nascut cantaretul Omèr?
Deci nu pentru ca numai Ellada si Roma au putut naste oameni inalti si viteji luminati, ne miram cetind vietile slavitilor eroi elinesti si romani, ci mai vartos pentru ca Ellada si Roma au crescut oameni intru podoaba si maestria voroavei deplin savarsiti, carii cu suptirimea si gingasia condeiului sau, au stiut intr-atata frumsata pe eroii sai, cat noi astezi, necunoscand pe altii asemene, ne uimim de mare-sufletia, nalta-cugetarea, barbatia s-alte vartuti a lor, si doara nu luòm sama ca mai mare partea intru aceasta este a scriptoriului.

Luand firul istorii neamului nostru romanesc, de cand sa au asezat in Dacia, cati si mai cati barbati, cu tot feliul de vartuti stralucitori, am cunoaste doara acum, deaca sa ar fi aflat intre romani, din vreme in vreme, barbati care sa fie scris viata lor si cu maestru condeiu impodobindu-le fapte si inaltandu-i dupa vrednicie, sa ii fie trimis stranepotilor viitori. La lipsa unòr ca acesti autori, acum pre toate acele persoane luminate din caruntele veacuri, ceata uitaciunii i-au acoperit. Putine raze a marimii lor, cu care vietuind stralucea, au putut strabate la noi.
Si unde aflam la istorie un eròe asemene lui Stefan, principul Moldavii, sau unui Mihaiu, domnului Ugrovlàhii, caròra nu lipsea numai un Omer, ca sa fie inaltati preste toti eroii. Ravarsandu-si intru mine neste scantei din focul ceresc a muselor, bucuros as fi cantat doara pre vreun eroe dintru cei mai sus numiti; insa bagand de sama ca un feliu de poesie de-aceste, ce sa chiama epiceasca, pofteste un poet deplin si o limba bine lucrata, nesocotinta dar ar fi sa cant fapte eroicesti, mai vartos cand nice eu ma incredintaz in putere, iar neajungerea limbii cu totul ma desmanta...

Cu toate aceste, rapit fiind cu nespusa pofta de a canta ceva, am izvodit aceasta poeticeasca alcatuire, sau mai bine zicand jucareaua, vrand a forma s-a introduce un gust nou de poesie romaneasca, apoi si ca prin acest feliu mai usoare inainte deprinderi sa se invete tinerii cei de limba iubitori a cerca si cele mai radicate si mai ascunse desisuri a Parnasului, unde lacuiesc musele lui Omer si a lui Virghil!...
Eu (spuind adevarul!) vrui sa ma rapez intr-o zburata, tocma la varful muntelui acestui, unde e sfantariul muselor, ca sa ma deprind intru armonia viersului ceresc a lor; dar ce folos! Cazui si eu cu multi altii depreuna, si cazui tocma intr-o balta, unde n-auzii numa broaste cantand!...

Pentru aceasta, pana la un alt prilej, cand mi sa va lovi sa beu din fantana curatelor surori, primeste, iubite cetitoriu, cu buna vointa aceasta izvoditura!... si socoteste cu priinta, aducandu-ti purure aminte ca apa de balta nice odinioara nu este limpede ca de fantana.
Leonachi DIANEU