„Daniela Rațiu reconstituie cu minuţiozitate contextul anilor ‘5o, în încercarea de a afla cine a fost Ana Pauker și cum a fost posibilă ascensiunea şi decăderea ei în regimul totalitar comunist. Profund şi tulburător, romanul este o incursiune în mecanismul infernal al «banalităţii răului», în centrul căruia se află nu doar destinul individual al celei supranumite «Stalin în fustă», ci chiar eşecul umanităţii. O ficţiune documentară excelent calibrată, care ne determină să ne punem întrebări cu privire la natura responsabilităţii individuale într-un regim politic în care legea nu sancţionează crima şi violenţa împotriva celor ce gândesc şi acţionează liber.” (Carmen Muşat)
„Subtil, ca într-o succesiune de transe nemediate, Daniela Raţiu se şi ne întreabă: cine e istoria? Poate că nu marile evenimente compun istoria, ci oamenii importanţi cu deciziile şi goana lor înverşunată după putere în acest sens abia, pentru a decela adevărata istorie a lumii ar fi suficient să cercetăm în amănunt vieţile celor puternici. Sistemele sunt făcute de şi din oameni, uneori doar de şi din ei, ca în cazul dictaturilor. Un roman nu de citit, ci de-a dreptul de studiat. Mai ales de către cei care deja uită istoria – cu tot cu oamenii care au generat-o, condamnându-ne pe toţi să repetăm greșelile trecutului.” (Cristian Fulas)
„Scriitoarea, poeta şi jurnalista Daniela Raţiu realizează o recuperare strălucită a unor personaje şi a unei epoci în cel mai potrivit context global. «Jidanca, otreapa, oborotena, căţeaua Ana Pauker», iată doar una dintre mantrele hipnotice prin intermediul cărora alunecăm în cele mai adănci şi întunecoase falii ale istoriei recente. Nu e o cădere uşoară, dar e una necesară pentru a înţelege mai bine prezentul în spatele naraţiunii stă o minuţioasă documentare, iar peste tot şi peste toate plutesc umbra lui Stalin, respiraţia, râsul lui. Un frison. O zguduitoare poezie a fricii.” (Lavinia Bălulescu)