Oameni si bisturie

Manuscrisul acestei cărți a fost predat doamnei Domnița Ștefănescu în 1984. A fost apreciat favorabil, dar nu a putut trece de furcile caudine ale cenzurii comuniste. Abia în anul 1990, printr-o conjunctură favorabilă, manuscrisul ajunge la scriitorul Aurel Băieșu, care facilitează apariția cărții. Romanul, care are un pronunțat caracter autobiografic, a avut un succes de librărie de necontestat.
Scriitorul Valeriu Stancu scrie despre acest roman că este „un adevărat studiu al anatomiei suferinței. Deși redă numai o picătură din oceanul de suferințe pe care le-a îndurat poporul român din 1946 încoace”, autorul urmărește odiseea profesională și sentimentală a tânărului chirurg Andrei Barbu în perioada tulbure a anilor 1960-1980, fără să dramatizeze situațiile dificile pe care le traversează și pe care uneori le tratează cu umor.