Poezia lui Liviu Capşa oferă tabloul vivant şi deconcertant al unui univers în destrămare, al unei apocalipse minore cu insignifianţe provinciale, cu modestii cariate, cu măreţii caricaturale, cu o societate pestriţă, guralivă şi agitată care-şi scarpină voluptuos neantul, o societate de muşterii şi antreprenori care au devenit propriile măşti precum în tablourile carnavaleşti ale lui James Ensor. Poezia sa este deschisă către social cu o ironie penetrantă, actualitatea este ridicată la o putere de reflecţie cu ricoşeuri sarcastice, însă, în toată această mare trăncăneală există şi luminişuri, zone cu contururi delicate şi texturi fragile, umbre ale unei inocenţe pierdute sau refugiate în gesturi mărunte, în amintiri. Aici se află rostul unei soteriologii de buzunar, minoră şi ea, inefabilă ca tot ceea ce nu poate fi numit, ci doar presimţit.

Angelo MITCHIEVICI

un pumn de cireşe

un pumn de cireşe
într-o cască

un tanc ţinând de coarne
un plug

un general ridicat
la grad de bunic

o explozie de urale
în groapa unui stadion

o sirenă anunţând
începutul unui nou anotimp

un raid de berze
sosind din ţările calde

un câmp pe care
fac instrucţie macii

aşa ar arăta lumea noastră
dacă n-ar fi altfel