Impotriva orbirii

Nicolae Corlat este printre puţinii poeţi care trăieşte poezia mai mult în intimitate decât la vedere, negrăbindu-se să publice tot ceea ce scrie. Ca un alchimist, dar fără vreun laborator de constructe poetice, îşi lasă poezia mult timp la sertar, aşteptând ca ea să îl cheme din nou. În acest nou volum inedit, Împotriva orbirii, poetul evidenţiază o atmosferă apropiată unei galerii de artă, unde pe simeze sunt aşezate cu atenţie stări ontologice şi ale realităţii intime spirituale. Pentru poet, iubirea care atinge este totodată o stare de labirint, tăcere şi trăire intensă, iar cuvântul rostit este o fantomă a gândurilor, în timp ce rugăciunea este stare de fapt, este Sărbătoarea Fiinţei care-şi sparge zidul singurătăţii. Avem o poezie a interiorităţii, a oglindirii către sine prin mirarea observării lumii spre celălalt, o poezie scrisă pentru limpezirea sufletului, o poezie fără nisipuri mişcătoare şi simfonii aflate sub zodia absurdului. Nicolae Corlat scrie o poezie împotriva orbirii.

Paul GORBAN

O cu totul altfel de poezie religioasă, saturată de simboluri (fără a fi obositoare), rafinată (fără a părea inaccesibilă), oricum îndelung exersată, scrie Nicolae Corlat. Dovadă că un poet autentic nu are nevoie (…) de retorica de amvon pentru a avea altitudine estetică şi atitudine religioasă adevărată. (…) În ciuda aparenţelor, şi aceste litanii aspre lasă impresia unei anumite consacrări/ împărtăşiri. (…) Deşi pare că invocă, adesea, „absenţa totală a simţurilor” (cu varianta „nemărginita absenţă a simţurilor”), poezia lui Nicolae Corlat ştie să asculte „caii de ceaţă ai memoriei” şi să trăiască, sinestezic, miracolul nu numai scriptural.

Emanuela ILIE

Pentru Nicolae Corlat (…) verbul nu este doar un mod de evadare din spațiul îngust și sufocant al cotidianului, ci un act esențial în exploatarea și înțelegerea unor mistere ce nu se dezvăluie oricui, oricând. (…) Poetul e un liric prin excelență, de un lirism elegiac reținut, niciodată emfatic.

Horațiu Ioan LAȘCU