Care e destinul omului? Destinul e ca soarele: dimineata se naste, ziua intinereste, dupa amiaza imbatraneste, noaptea moare, iar a doua zi renaste din nou. Destinul e simbioza dintre etern, intamplator si vremelnic. Noi incercam sa ne aranjam viata asa cum ne vedem propriul destin, dar destinul e un joc vesnic, unde noi suntem marionete facute din lut si umplute cu apa, si fiecare din noi are papusarii lui: cei care-l manipuleaza si cei care-l indruma. Noi incercam sa ne jucam pe covorul verde si-inflorit al vietii, dar destinul ne arunca-n hauri si tot el ne ridica-n ceruri. Si ajungand la jumatate de drum, noi ne oprim si ne intrebam: dar care e destinul nostru? Fiecare isi are destinul sau, insa are si posibilitatea sa si-l schimbe, numai daca vrea... Destinul omului e sa invete, sa creasca, sa se dezvolte continuu, sa munceasca, sa creeze un Univers propriu numit Familie, sa construiasca o societate sanatoasa, sa aiba grija de aproapele sau si de lumea inconjuratoare.

Si ajungand in ziua mortii, noi iarasi ne uitam in urma si ne intrebam: dar care e destinul nostru?...

E. L.