Octavian-Stefan Mercas debuteaza cu volumul Poezii aproape de momentul in care a implinit varsta de 13 ani, un volum in care isi dezvaluie chemarea catre credinta, aplecarea spre contemplarea naturii in toate momentele sale si pasiunea pentru istorie.

„Pasarile ne lasa,
Pleaca de acasa
Si-si iau toate podoabele
Si odoarele,
Zburand spre tari straine
Ca sa le fie bine
In iarna ce vine,
Cea rece,
Care nu mai trece!”

(Venirea toamnei, fragment)

„Glasul tau e glas din ceruri,
Iar ale tale povesti sunt ca niste giuvaeruri,
Rugatoare ca o sfanta cuvioasa,
Impodobita de vremuri ca o craiasa,
Stai si te uiti pe fereastra
Spre zarea cea albastra,
Iar soarele paleste cand te vede,
Si pisica vine si purcede
In bratele tale primitoare,
Binecuvantate de slavitul soare,
Gasind ocrotire
In mainile ce slujesc la a Domnului cinstire.”

(Bunica, fragment)