Franta mea

Mircea Pora se dovedeste un veritabil maestru al sugestiei poetice „firesc” introduse in desfasurarea naratiunii-confesiune, astfel incat sa nu fie niciodata resimtita ca un ornament sau ca o pretiozitate. (…) Mircea Pora trebuie neaparat asociat, in constiinta noastra publica, scolii de autori care, incepand cu deja legendarul Sorin Titel, continuand cu neegalata literatura evocativ-confesiva a lui Livius Ciocarlie si Cornel Ungureanu si cu superbele proze experimentale ale lui Viorel Marineasa si Daniel Vighi, a plasat in mod decisiv Timisoara nu doar pe harta literara a natiunii, ci – eu unul sunt ferm convins – si pe aceea a Europei. Caius Dobrescu