Calatoria finala

Poetii inchid lumina in suflet si pleaca
Intr-o calatorie promisa, ambigua si seaca.

In urma raman tomuri de poezii ecou,
Intre statiile dintre stele nimic nu e nou.

Doar un inger ascuns intr-o umbra fecunda
Sterge ochii luminii terestre cu o secunda.

Ochelarii noptii se poarta-n vecie,
Calea neintoarcerii citeste poezie.

Pe muntele-i de carti rasare negru soare,
Lumina plange in rime fara alinare.

Poetul a inchis ceaslovul si-a plecat
In sanul cerului, la Domnu-Adevarat.

La inceput de toamna, sa priviti spre cer,
O dunga de lumina ascunde un mister.

Este calatoria, prieteni, ambigua si seaca,
Ce pune poezia sub a crucii teaca!