„O carte, dincolo de valoare estetică a scriiturii, de stil, dacă nu are o idee care să susțină, prin profunzime, efortul cititorului, și să-i întrețină asumpția că nu pierde timp, citind-o, sfârșește mai devreme sau mai târziu pe raftul cu obiecte uitate. Există prea multă literatură bună pe piață, ca să mai convingă cineva prin texte facile pe teme periferice, strict personale sau conjuncturale, sau doar cu trucuri de stil. Ceea ce îi dă rezistență și face interesantă o nouă carte, un nou autor, este faptul de a surprinde acel „lucru” care edifică și iluminează, cu care se întâlnesc oamenii de orice vârstă și din orice loc într-un fel sau altul – suferința. Suferința, nevoia de a o îndura – pentru că este mai presus de om, îl izbește, supune, uneori distruge –, dar și puterea de-a-i face față, de-a o folosi drept ocazie într-un proces de sublimare personală sau maturizare. De regulă dragostea, credința și disponibilitatea la sacrificiu alimentează puterea în fața suferinței.”
Vianu Mureşan