Preludiu

Nu ai obosit

să visezi cu ochii deschiși

să ignori evidențele

să nu te lași înșelat măcar odată

de aparențele printre care încă răzbați?

Nu ți-ai asumat niciodată statutul de victimă

sau pe cel de exclus și nu ai ezitat

să faci pasul alături sau în față îndată

printr-o rotire pe loc

ca vântul, ca timpul și gândul.

Înainte să-ți constate absența ceilalți

erai mai departe decât puteau să te atingă

sau să te prindă cu lațul de vorbe

să-ți reproșeze orice, te miri ce!