Dupa mai multa suferinta si transformare sufleteasca, unii dintre cei inchisi nutreau sentimente de iubire fata de calaii lor. Pastorul RIchard Wurbrand scrie: "In fiecare noapte petreceam o ora transpunandu-ma in sufletul principalilor mei adversari - colonelul Dulgheru, de exemplu. In felul acesta puteam sa-i iubesc pe el si pe ceilalti tortionari."

Trecut prin iadul purificator, parintele Calciu Dumitreasa dobandeste o noua perspectiva asupra suferintei: "Cu cat ma scufund mai adanc in mine, cu atat mai greu imi este sa disociez punctul in care teroarea inceteaza de a mai fi pacat, de cel in care incepe sa devina o virtute. O alchimie fina, inefabila, se opereaza in adanc. Ea transforma zgura in aur si ura in iubire si creste ca o lumina nebanuita din strafunduri."

Episcopul Iuliu Hossu a cerut staruitor lui Dumnezeu sa-si manifeste clementa fata de toti asupritorii si sa le insufle spiritul pocaintei. Cuvintele sale patrunse de dragoste indeamna la iertare: "Domnul ne porunceste sa iertam, sa lasam toata judecata Lui; iertam din suflet si cersim iertare Domnului pentru dansii, pentru dreapta pocainta."

Temerari in fata destinului, sfintii inchisorilor l-au invins, salvandu-se prin credinta, prin forta inepuizabila a spiritului, strabatand tenebrele infernului comunist. Ei sunt poporul ales al lui Dumnezeu, martirii de ieri, de azi si pretutindeni.