“Această sfântă carte e plină de mare înţelepciune. Ea este o tainică vistierie de înţelegere ascunsă a înţelepciunii lui Dumnezeu. Nu oriunde, nu oricine o poate pricepe. Totuşi, pe măsura fiecăruia dintre cei ce caută să o înţeleagă, conţine toate cele potrivite: pentru cei înţelepţi învăţături înţelepte, pentru cei simpli, învăţături simple. De aceea, voi, cei simpli, trebuie s-o citiţi nu în ordinea în care sunt aşezate în ea cărţile Sfinţilor Părinţi, una după alta. Acolo, această ordine este o ordine teologică, dar cineva care vrea să înveţe rugăciunea lăuntrică, din Filocalie, trebuie să citească în ordinea următoare: ...”*.

Cuvintele de mai sus i-au fost spuse renumitului “pelerin rus” de către răposatul său duhovnic, într-o vedenie; atât de mare a fost importanţa acestor cuvinte încât, deoarece nu a apucat să i le spună pe când trăia, preacuviosul bătrân i le-a spus după ce a trecut la Domnul. Dacă nu ar fi ţinut cont de rânduiala citirii primită de la părintele său, pelerinul rus s-ar fi poticnit în urcuşul duhovnicesc: citirea Filocaliei ar fi putut deveni greoaie sau plictisitoare.

Într-un fel, se poate spune că multe dintre cărţile care conţin texte aparţinând mai multor autori, sau care conţin studii pe diferite teme ale aceluiaşi autor, ar avea nevoie de o anumită rânduială a citirii. Scopul creştinilor nu este de a avea în casă toate volumele din Filocalie; ei trebuie să citească din Filocalii cât mai mult din ceeea ce le este accesibil. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Vieţile Sfinţilor. Dacă zac pline de praf în bibliotecile credincioşilor, folosul lor se pierde.

Volumul de faţă conţine şapte studii reprezentative pentru gândirea părintelui Iustin Popovici, în ordinea fixată de editorul american, Asterios Gerostergios. Considerăm că acesta a încercat să ţină cont de un public ţintă cât mai numeros, şi de aceea a încercat să aşeze textele într-o ordine cât mai potrivită. Am avea totuşi câteva sugestii pentru cei care vor parcurge această carte. Asterios Gerostergios a aşezat studiul despre “Ecumenismul umanist” ca al şaptelea text al volumului, cel puţin din două motive: în partea a doua a studiului, părintele Iustin nu face altceva decât să prezinte fragmente din mărturia despre apostazia Europei scrisă de dascălul său, Vlădica Nicolae Velimirovici, în lagărul de la Dachau. Şi atunci studiul respectiv, aparţinând în egală măsură dascălului şi ucenicului, a fost aşezat după cele care îi aparţin în întregime părintelui Iustin. Al doilea motiv este că pe piaţa de carte americană au apărut foarte multe cărţi pe tema ecumenismului, o temă destul de controversată.

Datorită faptului că în România s-au tipărit puţine texte pe această temă, considerăm că ar fi bine ca acesta să fie citit printre primele studii din carte (nu puţine sunt cazurile în care cititorii, nefiind interesaţi de unul dintre articole, preferă să lase cartea din mână în loc să treacă la următorul articol). Dar principala sugestie pentru cei care vor parcurge acest volum este de a porni la drum cu “Introducerea la Vieţile Sfinţilor”, poate cel mai renumit text al părintelui sârb. Cuvintele sale, izvorâte dintr-o înaltă trăire filocalică, trezesc în inimă dorinţa de a merge pe drumul pe care ne povăţuieşte Biserica, pe drumul sfinţeniei.

CUPRINS

În loc de prefaţă

Introducere

Misiunea lăuntrică a Bisericii noastre

Introducere la Vieţile Sfinţilor

Educaţia teandrică şi umanistă

Valoarea supremă şi ultimul criteriu în ortodoxie

Cugetări despre infailibilitatea europeanului

Teoria cunoaşterii la Sfântul Isaac Sirul

Boala organelor înţelegerii

Vindecarea organelor înţelegerii

Credința

Rugăciunea

Dragostea

Smerenia

Har şi libertate

Curăţirea intelectului

Taina cunoaşterii

Contemplaţia

Concluzii

Ecumenismul umanist

Despre cealaltă faţă a Europei

Scrieri alese ale Sfântului Iustin