Pana cand

Plutesc, peste acest volum de poeme, deziluziile unei întregi generații, precum și eșecurile unei lumi care nu a mai știut să se reinventeze… În același timp, este tonică luciditatea poetei, observatoare atentă și uneori ironică a spectacolului uman, individual și social. Jurnalista Carmen Firan nu respiră departe de poeta cu același nume, s-ar spune chiar că această carte este un fel de joc în doi. Cu seismograful verbului sunt evocate teme și dileme din stocul de decepții și amărăciuni ale actualității imediate. Pe fondul unui pesimism inteligent strălucesc însă versuri care de multe ori au valoarea unor aforisme, cum ar fi „somnul turmei naște monștri”. Cu un parcurs literar impresionant între două continente și între două limbi, ba chiar între două vocații profesionale, Carmen Firan ne trimite noua carte de poeme ca și cum ar fi o cometă doldora de empatie și de tandrețe. Un mod de a spune că orice îndepărtare de punctul nodal al existenței este urmată de tentația irezistibilă a revenirii.
Matei Vișniec

*

O elegie pentru un lume spento… nu lumea consumată sau putrezită a lui Ezra Pound în cartea cu același nume… dar o lume luminoasă materializată numai în inima și imaginația poetei Carmen Firan și (posibil) în puținii membrii nepocăiți ai unei generații zdruncinate de istorie și dezrădăcinare parțială. Ce se alege din lirica bogată și frumoasă din acest voiaj este o meditație profundă asupra timpului văzut ca fapt fizic prin care noi trecem fantomatic. Timpul rămâne neatins de fulgii noștri trecători de corp, dar își lasă poeziile graffiti pe zidul nepăsător? Această întrebare în culori, gusturi, eșarfe și reportaj zilnic, revine insistent și irevocabil, un dar cititorului dispus să plonjeze în adâncimi.
Andrei Codrescu