Antologie gândită și alcătuită de Radu Constantinescu

Anii au trecut, criticii au comentat pozitiv lirica mea, dar ecourile literare ale tinereții nu îmi dădeau pace. Am continuat să scriu proză, mai ales povestiri pentru copii, primul text publicându-l chiar în „Tribuna” lui D.R.P., cel care nu apucase să-mi citească textul cu care intenționam să debutez. La 20 de ani de la debutul poetic, în 1988, am publicat primul volum de povestiri pentru copii, urmat de altele, pentru ca în 2002 să obțin Premiul Uniunii Scriitorilor la categoria literatură pentru copii. Dacă mă uit cu atenție în bibliotecă, observ că în ultimii ani am scris mai multă proză decât poezie, proză scurtă, care pornește aparent din realitate pentru a aluneca ușor în fantastic. Probabil, mă gândesc, ca o compensare pentru anii când vocea lirică pusese surdină tonalităților epice. Ca scriitor, am parcurs, așadar, etape diferite, mai liniare sau mai dificile, traseul meu literar a cunoscut meandre neașteptate, cum spuneam la început. Acum nu mă mai gândesc la ele, au fost, au trecut, poate vor mai veni și altele. Mi-a rămas bucuria simplă a fiecărui poem sau text în proză pe care reușesc să îl scriu. Cât voi mai putea... (aprilie 2021)