Introducere in filosofie

„Există însă și o altă posibilitate de a face față sarcinii aparent imposibile de a scrie o introducere ce adoptă ea însăși o poziționare filosofică. În loc de a presupune un anumit concept de filosofie ca fiind dat – și de a influența astfel în avans și într‑un mod restrictiv reprezentările despre filosofie ale cititorului –, introducerea de față vizează trei moduri de realizare ce caracterizează întreaga tradiție filosofică. Atât de fundamentale sunt aceste moduri de realizare, încât ca puncte de pornire ele pot părea chiar banale la prima vedere. Ele nu par să țină cu adevărat de filosofie, cât mai degrabă de acele presupoziții de la sine înțelese și cu care cineva trebuie să fie deja echipat atunci când studiază filosofia. Introducerea de față va încerca să zgândăre în modul filosofic cel mai bun cu putință această concepție a presupozițiilor de la sine înțelese. Ea face acest lucru în măsura în care privește aceste presupoziții ca pe o problemă filosofică, oferind în acest fel un exemplu de ce poate realmente însemna să privim ceva anume ca pe o problemă filosofică.

Lectura filosofică

Primul mod de realizare este lectura. Ea este tema primei părți a introducerii de față și în același timp condiția sine qua non a gândirii filosofice. Tradiția filosofică este în mare măsură dedicată citirii și recitirii filosofilor mai vechi, asimilării și criticării argumentelor și figurilor de gândire deja existente. Aproape fiecare filosof citește alți filosofi și dobândește o poziționare proprie din confruntarea cu aceștia. Atât cât se poate desprinde din textele însele, se constată că formarea filosofică, intervalele de atenție și anvergura lecturilor, precum și diversitatea și simpla cantitate a textelor citite depășesc cu mult obișnuințele de lectură de astăzi”…

Conversația filosofică

Al doilea mod de realizare al tradiției filosofice îl constituie discuția. Chiar dacă în prezent este efectuată mai cu seamă la congrese academice cu grad ridicat de specializare și la târguri de wellness cu profil de popularizare a științei, ea s‑a manifestat în ultimii 2500 de ani sub diverse forme. Astfel, chiar înainte de decizia lui Platon de a oferi inițieri în filosofie sub forma dialogului, exista la Atena o dezbatere publică intensă ce se baza atât pe texte, cât și pe cuvântări publice. Conversațiile lui Socrate din piața publică au devenit un simbol al „acelei filosofii” în care tratatele și alte tipuri de opere au fost multă vreme doar baza acestei vii dezbateri.”

Scrisul filosofic

Modul de realizare al filosofiei abordat în a treia parte a acestei introduceri – scrisul de texte filosofice – constituie presupoziția pentru prima parte. Astăzi, criteriul este dat în multe locuri de prezentarea de rezultate în conformitate cu standardele cercetării științifice (din științele naturii, mai precis). Dar o cultură filosofică a scrisului ce vrea să restrângă un text la schema mecanică de tip „teză – argumentație – rezultat” nu doar că își este sieși propria pieire, ci reprezintă și sfârșitul tradiției filosofice.”