Programul zi de zi, același. Obosit de citit/scris, te duci mașinal la fereastră. Cerul nu pare a cunoaște oboseala, oferindu-ne peregrinarea infinită a norilor în unicitățile imaginare ale fiecărei clipe. Existența celestă exclude repetiția consumptivă, încercând a ne oferi o lecție. S-o ignori ar fi o blasfemie, s-o urmezi o naivitate. Ce-ar fi de făcut?

Gheorghe Grigurcu