Educatia sentimentala. Poeme

Umbrela roșie

Noiembrie pe sfârșite,

etajul cafenelei,

suspendat peste harnica și sterila

vânzoleală a străzii,

șoapte, fum de țigări clandestin, chicote…

Aburul se ridică languros din cești –

ai spune că un vulcan

ușor adormit își semnalează prezența

în miezul unei insule

privite dintre nori. Ploaie – măruntă, fără contenire,

miriade de ghimpi

zgândărind, să infiltreze

veninul subțire al unor tamburine

răutăcioase,

sub carapacea noastră

de singurătate.