A Cappella sau Glasul dintre taceri

GLORIE TÂRZIE

Pentru că toate trec și nu mai vin

Când rătăcesc prin viață-adeseori

Mai sorb un vis din cupa cu pelin

Într-un altar cu sfinți neprotectori

Pentru că se așterne altă iarnă

Peste tăcerea care ne-mpresoară

Timpul hain, clepsidra o să-l cearnă

Dintr-o sorbire care mă-nfioară

Pentru că n-am armură și nici scut

Cum vorba mea e iute la mânie

Ca un războinic spada mi-o ascut

Păstrând într-însa gloria târzie

Pentru că simt privirile străine

Cum îmi pătrund în inima pustie

Și nu mai știu dacă e rău sau bine

Să las metehne vechi să reînvie

Pocnește mâna din încheieturi

Îmbătrânind în versuri și-n virtute

Sfârșind în ruginitele armuri

Cu noi tremurături tot mai acute