Cărțile lui Eugen Lungu se citesc ca niște romane: istorice, polițiste, cu cheie, tradiționale sau moderne, după caz. Ele povestesc, cel mai adesea, aventurile ideilor (dar și ale oamenilor). Cititorul lui, de regulă unul bine informat (deși nu duce lipsă de neofiți, de lectori inocenți) se delectează cu variile genuri de investigații practicate de el: de la enciclopedicele (hasdeenele!) texte din cele două ediții De ce spunem așa, prin istoriile literare, călinesciene și recuperatorii (romane ale istoriei literaturii, la care apelează frecvent profesorii, cercetătorii, studenții – o ipostază positivistă, rațională și de o utilitate dovedită), până la cronicile de carte și până la culmile barthesiene: eseurile fără limite structurale în maniera grațioasă, free-style, cu arabescuri frumos încrustate pe lucrările sale și pe ramele acestora: aventuri ale ideilor, romane ale spiritului pur.

Volumul recent, structurat în trei secțiuni distincte: Sinteze, Întâmpinări, Reacții, include studii ample, eseuri culturale cu teme concrete; cronici de întâmpinare la cărțile congenerilor și ale contemporanilor din orice parte a mapamondului; tablete, note fugare, foiletoane sugerate de viața literaturii și nu numai.

Cartea este destinată gurmanzilor literari, tuturor celor care se interesează nu doar de literatură, ci și de istoria literaturii, clasică și contemporană.