"Aureliu Busuioc era omul replicii. Părea că o avea mereu gata, prinsă ca proiectilul în praștie de ascuțișul limbii, fără s-o mai caute undeva, printr-o cută a encefalului. Totul era improvizație..." (Eugen Lungu)

"...Dialogurile sunt și confesiuni care, în cazul unui artist cu biografie, completează perfect tabloul general al operei. Am spus corect: completează, nu explică. Niciodată nu poți fi sigur că ceea ce comentează autorul este o explicație. E valabil și (sau poate: mai ales) în cazul lui Busuioc". (Mircea V. Ciobanu)