Obiectul prezentei cercetări îl constituie studierea din perspectivă pragmalingvistică a operei sadoveniene, în speță a romanelor istorice, urmărind modalitatea în care limbajul personajelor și cel al vocii narative susține mesajul operei și contribuie la transmiterea sa cât mai eficientă către cititor. Opțiunea pentru acest subiect pornește de la observația că autorul vizat utilizează o paletă foarte largă de acte de vorbire, prin care urmărește să readucă la viață spiritul și mentalitatea unei epoci, precum și caracteristicile etnice ale rostirii personajelor. Utilizând un arsenal destul de limitat de mijloace, scriitorul creionează fresce de viață extrem de plauzibile, prin intermediul cărora eroii se descoperă cititorilor în aceeași măsură în care se și ascund, decriptarea sensurilor autentice ale replicilor și ale intențiilor naratoriale stârnind curiozitatea lectorilor și transformându‑i în martori nemijlociți ai scenelor prezentate și ai schimburilor discursive dezvăluite în texte. (din „Introducere”)