Literatura lui Laur este scrisa în cheia unui poem în proza, rândurile sale sunt meditații cald-ironice, uneori amare, alteori pline de un umor versatil, asupra unor teme sângerânde din viața vazuta cu ochiul interior. Scriitura este moderna, poem care nu mai asculta de nicio lege, având o forma libera, în care eroii sai evolueaza cu doze egale de tristețe și veselie, savuros oferite cititorului.

Avem în fața noastra o carte profunda și originala despre copilul etern… intram în miezul unei polemici pline de umor cu Eul sau, partener sau simplu pretext pentru joc… un text proteiform, autorul alternând evocari pline de melancolia trecerii, cu un discurs pragmatic în aparența. Cuvintele învelesc câte o lacrima de înger șfichiuita de demonii realului. Între cremene și iasca, cele doua tipuri de realitați, cea a autorului și cea a Eului sau nedomolit, mijește dorința de reconciliere, nevoia de armonie: o sinteza a imaginarului, a dimensiunii intelectuale și a realului alcatuind o experiența existențiala poetica și cosmica a unui alt mic prinț, într-un joc al desacralizarii, dar cu dorința sfâșietoare a reîntoarcerii la Om.