Imblinzirea postmodernitatii

Elementele de continuitate şi identitate sunt nu doar posibile în postmodernitate, dar, cum suntem atenţionaţi cu îndreptăţire, „ci absolut necesare supravieţuirii acestuia” şi astfel de elemente se constituie într-un adevărat arhipelag de insule de terra firma, iar între ele, religiosul şi frumosul, într-o lume extrem de fluidă, sunt unele dintre cele mai mari şi mai fertile insule. Afirmaţia imediat motivată prin apel la adevărul că, din cele cunoscute, n-a existat societate sau cultură în care să nu fie prezente cele două dimensiuni. Secolul trecut a fost bîntuit de substituirea religiei cu ideologii pe post de religii. Am asistat şi am trăit pe propria piele ravagiile unei religii seculare impuse cu tancul de ideologia comunistă. Odată regimurile totalitare, comunist, fascist etc. în mare parte eradicate, le-au luat locul religiile surogat, tip New Age, a societăţii terapeutice, cu un reducţionist cult al sănătăţii, al vieţii sexuale, dacă e cu putinţă încă din pruncie şi pînă la senectute etc. Sîntem în faţa unui utopic fenomen de surogat religios, avînd drept ţel, cum remarcă autorul Micro-Armoniei: „instituirea egalităţii şi eliminarea diferenţelor şi discriminărilor; o altă intenţie e şi menţinerea caracterului secular al societăţilor în ceea ce priveşte obiceiurile, moravurile, valorile politice, economice şi socio-culturale”. Cassian Maria SPIRIDON