Orice moment care ne îndeamnă a ne gîndi la Eminescu impune şi cere a-l vedea în totalitate. Aplecat asupra telegramelor Havas, sau în aşteptarea lor, ca prim redactor al foii conservatoare „Timpul”, cu un acut simţ al datoriei (atît de rar întîlnit, totuşi, la Români), distrugîndu-şi sănătatea şi nevoit uneori să scrie întreg ziarul, Eminescu nu a amestecat nicicînd planurile. Nu şi-a pus creaţia în slujba politicii şi nici politica în slujba creaţiei. N-a scris, precum Alecsandri, Ostaşii noştri. Şi-a pus condeiul de jurnalist în slujba ţării şi a momentului prin care trecea ţara.