Studiul de față se constituie într-o încercare de reflecție asupra dramaturgiei lui Matei Vișniec, cu scopul de a evidenția diferite tehnici și procedee prin care este redată tema așteptării, din perspectivă semantică și stilistică. Cercetarea se bazează pe textele dramatice ale scriitorului, scrise în limba română, în care am identificat așteptarea ca temă recurentă.

Pe tot parcursul acestei lucrări, prin analize punctuale, printr-o examinare detaliată a pieselor ținute în samizdat, am dezvoltat o nouă perspectivă interpretativă asupra temei așteptării, evidențiind multiplele sensuri ale acesteia, așa cum se profilează ele la nivelul întregului discurs teatral.