Drumul spre nicaieri

Vara, vara! Uneori ne vine in minte un astfel de gand: daca omul ar fi in stare sa-si umple ochii cu verdeata frunzelor si a ierbutilor, sa si-i spele culorile florilor, sa adune razele soarelui de pe suprafata raului, iar mai tarziu sa strecoare aceasta imagine sub pleoape, pastrand-o intru vesnicia care il asteapta sub pamant! Dar nu este in stare. Peisajul se duce ca ploaia; trec norii pe cer, iar ochii acoperiti de albeata mortii niciodata.... auziti acest cuvant: niciodata nu le vor mai vedea.

Jozef Mackiewicz