Să te fi lăudat oral Emil Brumaru în câteva cuvinte făcea cât o cronică de o pagină. Iar dacă Brumaru mai şi scria acele câteva cuvinte, orgoliul celui căruia îi erau dedicate nu mai încăpea în persoana fizică, încât firitisitul autor începea să leviteze. Îl vedeai că stă cu picioarele pe pământ, ca tot omul, dar simţeai că pluteşte. Cip Ieşan, cu povestirile lui hazoase, e unul dintre aceşti fericiţi. Îl citesc de mulţi ani, cu aceeaşi plăcere. Cip Ieşan povesteşte toate aceste ciudăţenii cu o clasică seriozitate şi pe tonul inocent cu care relatează Svejk ce-a păţit noaptea un domn pe un pod din Praga, când alt domn i-a tras câteva cu o vână de bou, apoi – supărat că s-a înşelat – acel domn i-a mai tras una. Explicabil.

Cristian TEODORESCU