Dazai își zugrăvește în acest volum, cu o sinceritate absolut dezarmantă, pubertatea și primele experiențe sexuale, căsnicia zbuciumată, cu trei copii de crescut, problemele de sănătate cauzate de băutură și morfină, tentativele de suicid, relația cu frații și tatăl care l-a dezmoștenit, dar și nemulțumirile sale ca scriitor și preferințele vestimentare.

Sunt zile tulburi, când merge la Ueno și fumează împreună cu copiii străzii sau își lasă soția gravidă acasă cu copilul, în timp ce el merge la băut cu altă femeie, zile de suferință, după moartea tatălui și a fratelui, zile de dezmăț, egoism și neputință în fața sărăciei, înecată mereu în alcool.