Gabriel Cheroiu foloseşte o limbă meşteşugită, agrementată cu arhaisme şi regionalisme rare, ştie să manevreze epitetul şi metafora, ca şi citatul bine ales şi aluziile livreşti.
Horia GÂRBEA
Pe Gabriel Cheroiu suntem mulţi cei care îl cunoaştem şi îl recunoaştem ca pe un meşter autentic al pastelului literar, delicat poet şi descriptor al naturii, al peisajului carpatin cu precădere, aşa cum se percepe acest peisaj de către un vânător discret şi pătimaş, dar mai ales devotat fără prihană ocrotirii şi înţelegerii lumii necuvântătoarelor, partenerii săi de petreceri şi întâmplări vânătoreşti, al căror farmec ştie ca nimeni altul să-l pună în pagină.
Ion COJA
Gabriel Cheroiu lasă să se vadă că ştie să aleagă cu mână sigură şi să pună inteligent în lumină pasajele seducătoare, clipele magnifice ale partidelor de vânătoare prinse în ţesătura meşteşugită a unor mari povestitori.
Eugen NEGRICI
Lui Gabriel Cheroiu îi place enorm să scrie despre isprăvile lui cinegetice şi, scriind bine, ne transmite şi nouă plăcerea lui. (…) Oriunde deschizi cartea, simţi timbru proaspăt, nu citeşti doar, ci miroşi, guşti, pipăi; olfactiv, gustativ şi tactil, eşti astfel un privilegiat.
Dan STANCA
Fiorul desluşirii urmei de urs întipărite proaspăt pe cărare; frânghiile nesfârşite ale stolurilor de gâşte, împletite în zarea aurorei din rubiniul soarelui la răsărit şi din smalţul siniliu al cerului de iarnă; baletul estival al ţapului roşu prin fâneaţă şi profilul sculptural al celui negru, de strajă pe un ţanc; zborul şoptit al sitarului şi cel şuierat al raţelor, în crepuscul; mugetul adânc, modulat printre culmi, al taurului de cerb din afundul pădurii; revărsarea năvalnică a ciurdei de mistreţi stârniţi de hăitaşi din sihle; confratele patruped odihnindu-şi capul pe genunchiul nostru, lângă foc, în coliba pierdută; cântecul prepeliţelor şi al greierilor, sub stele, în nesfârşitul câmpiei – toate acestea şi multe alte clipe niciodată pierdute, vorba unui poet-vânător de peste veac, „drept la inimă ţintesc”. Dedicându-ne lor, asumându-ni-le şi primindu-le ca pe un dar de preţ, noi suntem ţintele în mişcare! Trebuie doar să nu ne sfiim a o recunoaşte, în jinduitele noastre întâlniri cu ipostazele volnice ale acestei lumi care îşi retează, tragic şi cu obstinaţie, rădăcinile.
Gabriel CHEROIU
