Retrospectiva ranilor

Oraşul era o cloacă de tâlhari şi ucigaşi,
dar tu ţi-ai tăiat singur carnea,
în căutarea mărului,
privind tot timpul în oglindă,
urmărindu-ţi ochiul imens şi gura spurcată
cum fac volute în luminile iridescente
– încet, încet orbeşti.
Te-ai spălat pe mâini de sânge
în chiuveta din apropiere,
frecându-ţi degetele ascuţite
atât de cunoscute.
Oh, minciunile tale
– cum au crescut în gura ta
precum un fraged miel în pântecele mamei
aşteptându-şi măcelul.

Îţi voi cânta un cântec pe ritmul inimii tale,
în timp ce diavolul fredonează un imn sfânt
la fiecare oră şi jumătate,
iar tu mă vei ruga:
„Spune-mi povestea celor pe care nu îi vom întâlni
niciodată.”