Pentru unii rămâne în continuare un mister, în timp ce pentru alții e un stil de viață; pentru unii e rememorarea contextului idilic al copilăriei la bunici, în timp ce pentru alții se însăilează ca secvențe surprinse la televizor; pentru unii e veșnicie și viață fără ceas, în timp ce pentru alții e încremenire și retrograd. Complexă, neostoită și neatârnată, viața trăită la țară este deopotrivă copleșitoare și sursă de inspirație. Așa se face că și autoarea Julia Rothman, prin intermediul cărții „Anatomia fermei. Curiozitățile vieții la țară”, ne prezintă o fabuloasă incursiune în peisajul rural american oferindu-ne, totodată, o perspectivă nouă asupra unei lumi pe care credeam că o cunoaștem deja.
În fond, aceasta este și premisa de la care pleacă autoarea, menționând-o în introducerea cărții –fascinația pentru lumea coagulată în jurul fermei din micuțul oraș Tabor, Iowa: hambarul, lanul de porumb, animalele ori frumusețea cerului înstelat. Însă, punerea în pagină a tuturor detaliilor se dovedește a fi mai mult decât o simplă muncă de documentare despre cum e să trăiești din roadele pământului, aducând un plus de înțelegere asupra dinamicii vieții omului angrenat în ciclicitatea naturii. Mai mult decât atât, abordarea Juliei Rothman devine sinonimă și dorinței de a aduce idealurile și tradițiile străvechi atât în viața personală, cât și în cea a fiecărui cititor.
Cartea „Anatomia fermei” este structurată în șapte capitole: „Pregătirea solului”, „Hambarul”, „Mașini agricole”, „Plantarea semințelor”, „Cum deosebim oile de capre?”, „Mâncăruri și băuturi din zona rurală” și „Torsul lânii”. Dar atât din enunțarea acestor titluri, și mai ales din lectura conținutului lor, putem deduce cu ușurință că demersul autoarei nu este unul linear și pur descriptiv, ci reprezintă o sondare a subiectului din perspectivă pluridisciplinară. Astfel, fiecare secțiune reunește informații din domenii precum: agricultură, meteorologie, botanică, zootehnie, gastronomie sau manufactură.
Spre exemplu, în capitolul dedicat mașinilor agricole, Julia Rothman prezintă tractorul și componentele lui, explică modul în care se ară un teren agricol sau detaliază procedura procurării lemnelor pentru foc, de la doborârea copacilor până la stivuirea bucăților obținute. În cel de-al cincilea capitol, sunt indicate părțile anatomice ale cocoșului, ale unei bovine sau ale unei capre, sunt consemnate diverse rase de bovine, de capre, de porci sau de oi și ni se dezvăluie trucuri pentru a recunoaște un ou proaspăt, pentru a face câteva tipuri de noduri sau pentru a mulge o vacă.
Deși se concentrează pe spațiul nord-american, interesul pentru cartea „Anatomia fermei”, scrisă de Julia Rothman, transgresează cu brio granița, întrucât aceasta devine o enciclopedie de cultură generală, indiferent de apartenența geografică a cititorului. Explicațiile furnizate sunt percutante și ușor de receptat, iar imaginea de ansamblu este completată de ilustrații elocvente, reprezentate în mod realist. Din acest punct de vedere,„Anatomia fermei” reusește să suscite atât curiozitatea celui străin de viața și de practicile derulate în spațiul rural, cât și a celui care credea că le știe pe toate.