Sarpele cu pene

Orchestrat, cu un subtil si avizat fler cinematografic, de catre un artist pluridisciplinar, de tip combinatoriu, pentru care jocul mastilor si al identitatilor culturale alternative face parte in mod firesc dintr-un ritual al descoperiri sinelul, sofisticatul scenariu liric in trei acte al lui Marius Olaru sintetizeaza, mai presus de toate, propensiunea autorului pentru avataruri mitice desavarsit structurate civilizational, asumate ca alter egouri de tip asociativ. Totodata, el asimileaza in mod creativ o cultura literara de o inalta tinuta interdisciplinara si caligrafiaza o pledoarie neconcesiva pentru valorile spiritualului si ale umanitatii, toate acestea fiind inserate intr-un scenariu triadic, construit ludic prin resemantizarea catorva tonalitati venite din directia unor capodopere ale literaturii universale.