„Clipă de clipă, primim atât de mult, de fapt, primim cu mult mai mult decât merităm ori cerem de la Dumnezeu, cunoscătorul de inimi, încât, adeseori, ne întrebăm la fel ca psalmistul David: «Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el» (Ps. 8, 4-5).”

Autoarea

„Se spune că ar fi bine să nu povestim nimănui minunile ce ni se întâmplă, dar eu fac această mărturisire ca să fie de folos celor care sunt copleșiți de tristețe, fără speranță, și în necazuri să se întărească în credința că Bunul Dumnezeu nu ne lasă! Dacă Dumnezeu mi-a dat mie, păcătoasa (și credeți-mă, am păcate mari și grele), atâtea semne minunate, atunci sunt convinsă că ajută pe oricine are credință «cât o boabă de muștar».”

fragment