„Pe măsură ce treceau anii, încetul cu încetul domnul Teo a învățat să fie mai mult singur. Niciodată însă n-a simțit nevoia să se izoleze ca un sihastru, deși de câțiva ani buni își duce traiul restaurând pictura din biserici. Printr-un exercițiu de purgație rațională și-a păstrat mereu mintea liberă, iar în sufletul său nu cuibăresc spaime mistice. Detașat, supune unei judecății fără părtinire și imaginile cu sfinți și cele cu diavoli, ca și cum acestea ar fi expresia unor oameni cu gândire și apucături diferite.”