Am scris și scriu poezie din dorința de a mă vindeca de ,,rănile rațiunii”, cum spunea Novalis, sau poate din dorința de a deveni un mai bun îmblânzitor de subterane. Pentru mine, poezia înseamnă, în primul rând, sunetul care se aude când toate celelalte zgomote au amuțit, iar în jur s-a lăsat acea liniște în care pot asculta mișcarea de rotație a pământului. Apoi, cred că rolul poeziei este asemănător cu cel al unei oglinzi solare. În mitul japonez al zeiței soarelui, numită Amaterasu, oglinda solară scotea lumina din tenebre și o dăruia lumii întregi. Dincolo de toate acestea, rămâne jocul meu de-a v-ați ascunselea cu poezia, un nimerit prilej de a rechema copilul de altădată să îmi arate, discret, ascunzătoarea. (SAVU POPA)

SAVU POPA – Membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu, profesor de limba și literatura română, doctor în filologie, titlu obținut în cadrul Școlii Doctorale a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, cu o teză despre ipostazele teatralității și ale hermeneuticii incertitudinii în poezia optzecistă. A debutat ca poet, în 2004, la vârsta de 13 ani, în revista Euphorion din Sibiu, orașul în care s-a născut. A primit mai multe premii la concursuri și festivaluri literare naționale: Marele Premiu „Traian Demetrescu”, Craiova, 2016 (poezie); Premiul „Literatura Tinerilor”, ediția I, Neptun, 2017, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, președintele juriului fiind criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu; „Premiul pentru încurajarea activității cultural-artistice”, acordat în cadrul Galei Societății Civile de Avocați „Stoica & Asociații”, București, 2018.