Maryam Madjidi, născută în Iran în 1980, a emigrat cu părinții în Franța în 1986. În 2017, odată cu publicarea romanului-eseu Marx et la poupée (Le Nouvel Attila), a devenit autor francez. Această primă apariție a fost recompensată cu două premii prestigioase – Prix Goncourt du premier roman 2017 și Prix du roman Ouest-France Étonnants Voyageurs 2017 – și tradusă în numeroase limbi: arabă, coreeană, italiană, germană, greacă, persană, română, polonă, turcă etc. Au urmat două volume pentru copii, Je m’appelle Maryam (Mă numesc Maryam) în 2019 și Mon amie Zahra (Prietena mea Zahra) în 2021, ambele apărute la editura L’École des loisirs. Tot în 2021, apare și Pour que je m’aime encore (Le Nouvel Attila), carte care explorează experiența imigrației din perspectiva unei adolescente doritoare să se integreze.

*

Mi-am dorit foarte mult să scriu despre suburbia pariziană care m-a modelat, format, construit, dar și despre vârsta fecundă a adolescenței, plină de promisiuni, singura vârstă la care învățăm cu adevărat ceva. Mi s-a părut că vârsta adolescenței trăită în suburbia pariziană e un material romanesc frumos. Am râs mult scriind această carte pentru că mi-am amintit cât de mult am râs în acea perioadă. De ce vorbesc despre umor? Pentru că am trăit o adolescență marcată de lupte – împotriva corpului meu, împotriva înfățișării mele, împotriva clasei mele sociale, împotriva suburbiei mele – și în același timp o adolescență în care, elevi, liceeni fiind, ne distram mult, „făceam mișto”, ziceam noi. Așadar, umorul și-a croit drum în mod firesc în scrisul meu.

Maryam Madjidi, septembrie 2021,
cu ocazia evenimentului literar Correspondances de Manosque-La Poste