Sa te Mut. Cartea cu administratora

În viață, oamenii buni nu câștigă. Cel mult se mută.

Nu-i așa că, măcar o dată în viață, ai avut probleme cu vecinii? Poate că ai fost nevoit să participi la o ședință de scară, în timpul căreia n-ai putut decât să privești surprins și să te minunezi ce mare-i grădina Domnului. Sau poate că ai avut și tu vecini care și-au luat foarte în serios rolul de organ de conducere al blocului, ținând cu multă seriozitate evidența tuturor oamenilor care intrau și ieșeau din bloc. S-ar putea ca pățaniile din această carte să-ți pară foarte cunoscute sau, dacă faci parte din categoria celor iubiți de divinitate, să te șocheze și să-ți dai seama că ești norocos.

Apartamentul în care se mută Andrei, protagonistul acestui roman, pare perfect. Chirie mică, locație ideală și, cel mai important, nu se vede picior de gândac. Vecinii lui sunt oameni cumsecade, care-și petrec timpul jucând șah și mergând la piață... aparent. Dar nu durează mult până să-și dea seama că lucrurile nu stau deloc așa. Blocul e populat de o doamnă administrator despotică, un președinte de bloc pierdut în trecut și un om bun la (stricat) toate lucrurile – îți sună cunoscut? Proaspăt venit din Suceava, Andrei nimerește în mijlocul unor jocuri de putere mai ceva decât la Casa Albă, cu întâlniri incognito, comploturi și campanii electorale cu miză mare – democrația! Are de partea lui câțiva prieteni, dar sunt oare suficienți pentru a schimba lucrurile? Dacă vrei să râzi în hohote, să zâmbești cunoscător sau pur și simplu să te bucuri de necazul altuia, Să te mut! e lectura perfectă pentru tine.

„Nu cred că există nici un român care să nu fi avut măcar o dată în viață probleme cu vecinii. Chiar dacă regimul comunist ne-a părăsit țara acum 34 de ani, acesta se regăsește în multe blocuri reci și gri în care unii dintre noi am avut ghinionul să ajungem să locuim. Cu siguranță, când vei citi această carte, o să-ți vină în minte tot felul de oameni dubioși cu care te-ai învecinat de-a lungul timpului și care au venit la tine la ușă pentru a-ți face reproșuri de tot felul: că asculți muzică prea tare, că ai tropăit pe parchet, că i-ai inundat în baie și multe alte plângeri de genul ăsta care, de cele mai multe ori, erau doar în capul lor.“ Andrei Ciobanu