Sa recitim ce scria Eminescu in „Timpul” din 25 ianuarie 1878: „Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sint prea vechi si prea bine intemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbra de cuvint de onoarea Rusiei angajata prin Tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra pe cind Rusia nu se megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamint drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pina in veacul al nouasprezecelea.
Mandatarul Europei vine sa mintuie popoarele crestine de sub jugul turcesc si incepe prin a-si anexa o parte a unui pamint stapinit de crestini, in care nu-i vorba de jug turcesc? Ciudata mintuire intr-adevar.
Cuvintul nostru este: De buna voie niciodata, cu sila si mai putin”.