Lucram la Radio Europa Liberă de mai bine denouă ani, dar nu făceam parte din departamentul de Broadcasting, ci din Institutul de cercetare al Europei Libere, despre care s-a ştiut şi se ştie încă destul de puţin în ţară, deşi bine cunoscut, mai ales în acea vreme, politicienilor, ziariştilor, diplomaţilor şi, în general, mediilor occidentale. (...)

În biroul directorului Nicolae Stroescu am avut o surpriză. În urma refuzului direcţiei Europei Libere de a le prelungi Monicăi Lovinescu şi luiVirgil Ierunca contractele de muncă, spaţiul lor de emisie rămânea liber şi mi se propunea să-l preiau eu şi să fac o emisiune de 50 de minute, Controverse-Confluenţe Est-Vest, care să corespundă „noilor timpuri”. Nicolae Stroescu avea deja aprobarea de principiu a conducerii americane şi urma numai să pregătesc două emisiuni pilot, spre a obţine confirmarea definitivă. (...)

A fost o decizie pe care nu am regretat-o niciodată. Emisiunea mi-a oferit contactul cu personalităţi ale vieţii culturale la un alt nivel decât cel de la Institutul de Cercetare, unde informaţia rămânea confidenţială, neputând cita ca sursă numele persoanei care ne-o oferea. În cazul emisiunii, în schimb, am avut nenumărate convorbiri şi interviuri, transmise pe unde. (...)

Le ofer cititorilor cu tot dragul. Ele spun mult mai mult decât aş putea-o face eu într-un cuvânt înainte. Unele interviuri au fost publicate în reviste literare sau postate, fragmentar, pe Facebook. Adunate acum între paginile unei cărţi, parcă au însă alt impact, par să se potenţeze unul pe celălalt, creionând în tuşe puternice, pline de substanţă, o epocă, numită de tranziţie, dar care pare să continue şi astăzi, când totul se schimbă dramaticşi încă nu ştim spre ce ne îndreptăm.

Crisula Ştefănescu