Poemele au forță, capacitate explozivă (Fuga fantastică și mai ales antologica Mesteacănul), dar și neașteptat umor (Indignarea criticii), anun­țând sclipitoarele conversații imaginare cu spiritul tutelar (Borges), ce-i deschid, para­doxal, porțile spre ținutul părăsit demult, aureolat de legendă, vitali­tate, inteligență. Caracalenii, Strada cu nume imperial impre­sionează prin tensiunea evocatoare abil stru­nită, greu de obținut de orice artist ce se întoarce la obârșii.
Prin Darul Domnului Borges, Crisula Ștefănescu forțează porțile marii poezii românești.