Soimul si omul de zapada. O poveste adevarata despre prietenie si spionaj

Mulți tineri au copilărit în anii șaizeci și începutul anilor șaptezeci, s-au dus la facultate, și-au început cariera, s-au căsătorit, și-au construit o familie și au pornit pe drumul spre vârsta de mijloc liniștiși, cu toate că fuseseră scăldați în fierbințeala emoțională a unui război controversat, cu asasinate, conflicte rasiale și cu Watergate. Mulți tineri americani au fost dezgustați când au descoperit că America Reală nu se compară invariabil cu America Ideală, și mulți au fost seduși de euforia drogurilor și de banii câștigați ușor din traficul de droguri.

Chris și Daulton erau doi oameni dintr-o mulțime – generația exploziei demografice de după război: mai bine plasați material ca majoritatea, dar vlăstare care creșteau în același sol ca milioane de alte vlăstare. Bill Dougherty spunea despre Chris: „Era ca mulți alți puști. Pe listele de recrutare avea un număr mare, așa că nu a fost recrutat; cu toate acestea a fost afectat de războiul din Vietnam. A văzut ce i-a făcut războiul țării, cum s-au dus pe apa sâmbetei zece ani. I-a văzut pe Spiro Agnew, pe John Mitchell și pe Richard Nixon.”

Dar alții ca el nu au devenit spioni sovietici.