„Cetățenia” elogiată în manualele de științe politice, înveșmîntată în demnitate și drepturi, nu ar putea fi mai ruptă de realitatea cetățeniei trăite de majoritatea populației lumii, care te lasă teribil de vulnerabil și îți limitează oportunitățile: un adevărat extinctor al speranței. Cetățenia, ca una dintre uneltele-cheie ale închiderii populațiilor celor mai sărace între granițele statelor lor disfuncționale, perpetuează și consolidează, prin urmare, inegalitatea globală, făcînd ca discuția despre echitate să stea cu greu în picioare și negînd factorul individual uman prin invocarea distribuirii „naturale” a oportunităților de viață, care nu este deschisă contestațiilor. La o reflecție critică, marele concept se reduce la un cocktail de ipocrizie și pedeapsă arbitrară: două dintre trăsăturile-cheie ale cetățeniei, dacă lăsăm la o parte justificările nobile.
Dimitri Kocenov

Dimitri Kocenov este profesor de Drept Constituțional și Cetățenia Uniunii Europene la Universitatea din Groningen, Olanda. Printre altele, a fost profesor invitat și bursier la Universitatea Princeton (Drept și Afaceri Publice), Colegiul Europei (Natolin), Universitatea din Torino, Școala de Drept a Universității New York (bursier Emile Noël) și Institutul pentru Studii Globale (Basel). A lucrat în calitate de consultant pentru guverne, birouri de avocatură și instituții internaționale, inclusiv pentru Republica Malta, Regatul Olandei și Parlamentul European. Este autorul cărții EU Enlargement and the Failure of Conditionality.