„Tata este un om de o decență pe care rar am întâlnit-o la alții și de o bunătate nesfârșită. Nu am cunoscut un alt om care să nu poată să dea bani unui cerșetor fără să nu-l podidească lacrimile. Tatăl meu este mult mai fericit să ofere și aproape că nu știe cum să primească. Îl emoționează nespus dovezile de altruism și se minunează sincer în fața gesturilor de recunoaștere venite din partea semenilor. După o viață de muncă, cu bune și cu rele, și publicarea a zeci de volume, zeci de premiere teatrale, după ani de directorat, înființare de festivaluri, de cenacluri, de pus întruna, cu răbdare și speranță și îndârjire, trainice cărămizi una peste cealaltă,” (fragment)